din amintiri mai cad bucăţi din tine
ce-aleargă-n zarea toată să te ceară
singurătatea că îmi este fiară
ce-mi muşcă-n sânge fără de ruşine

seninul gând aproape-i să îmi piară
şi timp cloceşte îngerul în mine
şi, Doamne, cum se-ndură de nu vine
şi bate ceasul tainelor pe-afară

e noapte, linişte şi umbră deasă
da-n cuget zurgălăi enigme-având
cortina către zori pe iad se lasă

şi peste rouă ochii închizând
adorm cu tine-n piept, la zei acasă
jertfind pe-altar distanţele la rând