poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-11 | |
Și ziua mea trecu la celelalte;
Nimic nu a trădat din acea zi Că eu treceam, de fapt, spre miazănoapte… Treceam puțin, ca-n fiecare zi. Doar soarele pe bolta cu lumină Îmi amintea de-ntâia, a mea, zi. A fost într-o duminică senină Când începusem să conjug „a fi”. Fetița mea, cea mică, mă-nsoțise Într-un pelerinaj născut ad-hoc Printre coline verzi, câmpii întinse Și pline de cicori cu-albastru foc. De obicei îmi mai făceam bilanțuri, Cu ce-am făcut și ce-aș putea să fac, Dar parcă-atunci mă tot țineau în lanțuri Problemele ivite la un loc. Și totuși, o privire, spre-nserare Arunc acum, fugar, cu teamă, eu. Prefer să știu că soarele-i în zare, Că noaptea dominată-i de un zeu… Că orice-aș face eu, de-acu-nainte, Tot cu destinul mă confrunt mereu, Că fericirea și nefericirea Se nasc și mor ca stelele în hău. Doar că durează prea puțin izvorul Acestei lumi mirifice din noi Și ne păzim cu teamă viitorul Ce-l știm oprit la ziua de apoi… De-atunci, o floare-albastră mă privește Gingaș, timid, cu un întreg șirag Din tușele culorilor celeste, Suport moral pentru un biet pribeag. Ar fi și ochii-albaștri ai fetiței Șăgalnici și cuminți, vizionari, Eternizând o existență tristă În gândul meu, la patruzeci de ani. 17 iunie 1985
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate