Printre degetele tale, să curgă sfânta zăpadă
mergeam, deunăzi, prin amplasament
mirosea a păcură și câțiva soldați stăteau tocmai foarte treji, veghind la foc
cine știe ale cui scrisori le frunzăreau, în mâinile groase
unde mergeți? i-am întrebat, pe ei
de ce ați aprins focul, chiar azi?
cine v-a spus?
Locotenentul, domnule, el ne-a dat informare
dar noaptea era adâncă și grea, iar pe jos străluceau albăstrelele
le aruncaseră, cineva, parcă din mână și apoi se împrăștiaseră pe jos, până au inflorit în zăpadă...
pâlcul de stele, în alb
ne e dor de mama, de fratele,
iar mâine dimineață, ca și ieri, vom face exerciții, cu armele!
nu știam de fapt în ce țară eram...
pentru care război se pregăteau ei...
și dacă tăceau, focul la care se încălzeau ei era mare și lucios, atrăgător
îl priveau, parca, foarte triști, cu toții...
dar, cum să vă spun
peste câteva săptămâni, și tocmai ce se apropiase Crăciunul
spun, totul, ca făcut din lut
și memorie
drept, să mă fure...
văd, a început sa ningă cu fulgi aspri, pe suprafața întregii garnizoane
un iepure sau poate o vrabie mănâncă, de pe jos, cozonac
și cine este iepurele cine este, poate, vrabia
dezleagă-mi mâinile, afară din frică
sunt doar un soldat
căci sufletul meu e prea fricos
se întoarce, în sfârșit, în noroiul, de-acasă
s-a așternut zăpada, peste noroi, mama cred că a așternut-o
cu mâinile ei noduroase
și reci
mi-am lăsat bocancii, în fân
sunt murdari
un cal foarte mândru, dar slab, îmi soarbe apa prea bună, din găleată.
este a mea, e din fontă
e bine făcută
dacă, mâine, calul e sănătos, atunci vor sclipi lumânările în curte
și voi recunoaște femeia care a purtat apa, exact din dreptul fântânii
așa se recunosc femeile de soldat
este bine acasă
e cald
teracota fierbinte, bucățile ei de piatră dau, pe gură, colinde
cine ești
pe platou îi pâlpâie, foarte aprig, focul, pentru ea
ca un rug
pentru că fiecare bărbat are doar o singura fată
ca o semănătoare, de la mine din trup
sunt osul
cu care îmi semăn, `mândrii mele, terenul
vom face o casă mică, în sus, eu o croiesc, mai departe, cu mâinile
și sunt un om laș
peste bastion s-a făcut liniște
...mut.