Stomacul, de-i flămând te va-învăța
Că foamea nu-i o piedică prea mare
Când simți în viitor și altceva,
Ce-n bine să-ți ofere o schimbare.

Învață de la portofelul gol
Că încă mai există o speranță,
Scenariul cel mai bun pentru-al tău rol
E să transformi o teamă-n cutezanță.

Te va-învăța și o inimă frântă
Dacă iubești și-n schimb nu ești iubit
Că nu e o pedeapsă-atât de cruntă,
Cât timp iubești și tinzi spre infinit.

Ce te învață un stomac flămând,
Un portofel gol, o inimă frântă?
Că poți să treci prin toate, surâzând,
Ca o mireasă la propria-i nuntă!

Poți fi flămând, poți fi sărac, ce dacă?
Poți inima s-o ai făcută terci
Ce-ar mai putea prezentul să îți facă?
N-ai ce să pierzi, așa că poți să-încerci!

Te temi să-ncerci? Așa, ce-o să se-ntâmple?
Vei fi și mai sărac, și mai flămând?
Poți să te plângi cu palmele la tâmple
Sau poți să-nfrunți prezentul, încercând!

Aceste vorbe le-ai mai auzit
Rostite de vreun înțelept odată
La ele te întorci mereu, smerit,
Și gândurile-ți lași să le dezbată.

Tu crezi că-s vorbe care te învață
Trecând prin filtrul propriei gândiri,
Cele mai bune lecții despre viață,
Dar să le simți! Altfel sunt amăgiri!