sunt gol ca o pînză
de păianjen în cel mai singur loc
din univers

un miros de sarmale ar putea trece prin mine
ca timpul printr-o cireașă
se face dimineață

cei mai buni bărbați de pe planetă
țin în brațe ceva
norocul meu e la fel de firav
ca sticla iubirii

aproape cum simți pofta de a sparge
pahare mă uit la fotografii vechi.
e aproape vară

stelele-s mai departe și
azi am văzut un cărăbuș auriu.
bun exemplar de insectar. pe aripile lui scria
ieși afară dumneata.

întotdeauna în serile ca asta
am crezut că două stele sunt lipsă pe cer.
mereu am crezut
că pot dintr-o fotografie cu noi doi
să-ți decupez ochii

să văd acele două găuri negre pe cer
să văd în jurul lor întunericul
lipsei tale.