ÃŽn ochii mei, la duh spre-a ne cunoaÅŸte
Tu îţi înfigi privirea colosală
Dar dureros închid din văz şi-mi spală
O putină-ale sufletului moaşte.

Ne ştim apoi în şoapta cea carnală
De unde lesne strigătul se naşte
Şi gura Şarpele spre noi să caşte
Spre-a ne muşca de Mărul cel de fală.

Eterică iubire doarme-n humă
Şi-un dumnezeu ni-i adâncit în lut,
Dar des ne pare asta simplă glumă.

Că drumul demiurgului cernut
E cu mister şi suferinţă-nsumă
Şi-alegem rar nu Răul, haz şi slut.