dacă ești doctor și oamenii sunt nemuritori, mori de foame.
dacă ești asigurator și accidentele nu mai există, mori de foame.
dacă ești cosmonaut și stelele au dispărut, mori de foame.
dacă ești bucătar și mîncarea se ia sub formă de pastile, mori de foame.
dacă ești visător și visele au dispărut, mori de foame.
foamea nu dispare, orice ai fi.

așa că uite-mă pe mine, omul cuvintelor, al emoțiilor, uite-mă înfometat.
și nici cuvintele, nici emoțiile nu s-au pulverizat, și nici foamea.
o mașină nu astîmpără foamea. o haină scumpă nici ea. o vacanță în insule.
pîinea și iubirea da. numai că dragostea s-a funciarizat. foamea la fel.
cere și ți se va da, spunea un propăvăduitor al iubirii.
nu pîine și circ, doar pîine și dragoste și sunt gol. gol ca un mort.

cine nu trăiește din inima lui, e un om sărac. dar inima nu se mai cumpără.
pentru un IT-ist e simplu, dar dacă peste noapte moare Internetul,
ajunge în situația mea. moare de foame. dacă nu mai ajunge nimeni
în rai, oare nu și raiul moare de foame? iar în iad se mănîncă unul pe altul.
eu dăruiesc ceva care ține de foame sufletului. dar nimeni nu cumpără.
că există burgeri, pizza, că există hrană pentru trup. sufletul a fost uitat.

cîteodată mă pierd sub cerul înstelat și las cuvintele să zboare din mine.
așa cum aș împărți din mine tuturor care așteaptă o mîngîiere.
unii iau cîte o bucată, o înmoaie în ochii mei, mănîncă. cîteodată îi simt
ca pe niște canibali. pentru că doar ei nu plătesc pentru masă.