tiranică plăcere
de-a stăpâni imperii
fragile ca firul
de paianjen o boare-l
poate rupe fantasma

prin vămile trăirii
netemător
urmându-și drumul
orbul înaripat
de ceruri absorbit

trăind pe jumătate
închis în el
ca melcul în spirală
uitase că există soare
un strigăt de uimire

firesc și inventiv
punând egalul între
ieri și azi unui paradox
din fericiri trecute crește
piscul durerilor de azi

zvâcnind sub coaste
aripi trec visului
o poartă
fantastă răzvrătire
a unui om ...Dumnezeu