De taine întrebarea pusă-n lanţ e
De gândul duc viclean să cerceteze...
Zadarnice-ale omului sunt teze,
De caut, pân la zei se nasc distanţe.

Ci doar visarea-n stele-i să cuteze
De-Olimp aproape-n vreme de speranţe
Şi Dumnezeu acolo prins în danţ e
Cetăţii Binelui pe metereze.

Că des mirarea Răul iscă-n minte
Chiar de-mi rămâne sufletul curat
Şi adâncit de-a-ntregu-n cele sfinte.

Stă Raiul după Punte înşirat,
Tăcând pe lume încă-n preacuvinte
De-o pasăre cântând m-am bucurat.