decăzut din... toate visele ordon: stingerea

*

era un timp când slaba veioza galbenă din dormitor îmi părea o mutră prostuță
farurile trabantelor daciilor ladelor lăbărțau găurile din perdele în cameră
tata nu adormea ușor ci aprindea lumina și împreună vânam țânțari cu perne sau începeam amândoi un poc-poc cu palma în zid nu foloseam alt mijloc de ucis gâze ’’cu pliciul însângerăm toți pereții’’ iar pastila pe bec era o gogoriță pentru că blocul nostru era aproape de lacul ciuperca din tulcea roiurile de înaripate cu trompe intrau cu zecile singurul leac ca s-adorm bine era ca tata să îmi citească seară de seară câte o poveste nemuritoare și asta era fain de fain valora cât un somnifer natural

*
n-am uitat peste trei-patru decenii niciun vis avut de micul dragoș dar mai ales
niciun coșmar

*
cred acum despre-acele vise că mi-ar fi fost mai de folos să devin arheolog pictor aventurier prin amazon australia africa pescar ofițer avocat ori să fug de orice dihanie umană al cărei chip deformat aduce și-n prezent cu acel cap viu colorat al dragonului oriental la a cărui vedere cu botul căscat țipam și mă trezeam în sudori

*
azi cred că pocitul cap de dragon trăiește încă undeva îmi alimentează spaime prostești

*
nu mai sunt deloc băiatul agil de atunci
nu mă mai captivează lupta nu mai dau piept
decât rareori cu necunoscutul sunt un molâu am abdicat deja

*
orice talent și-orice vocație s-a terminat

*
nu-mi vine să cred cât de mult se schimbă cineva după câte un deceniu de amăgiri
lumea cărților mi-a deformat existența m-a turtit

*
îmi permit un sfat: ‘’nu idolatrizați vreodată cărțile
nu sunt cu nimic mai deștepte decât dulăpioarele din spital
decât etajerele murdare din băile comune în căminele muncitorești/studențești
luați doar câteva în suflet nu le prăpădiți nu le schimbați
și dacă mai aveți puterea aceea de copil speriat
scrieți cât mai puteți
o plachetă de versuri
o piesă de teatru
un scenariu
niște povestiri verosimile niște prozișoare comice sf absurde

la un roman ori la un proiect prea generos nicidecum
nu vă-ndemn să vă-nhămați’’

*
vorba iubitei_una (nevesti-mii)
către copiii mei sara petruț pe la 10:46 p.m.
‘’numai desenul ăsta și gata’’

*
ajungem în post scriptum și la vorba lui taică-miu
‘’vă ordon
stingerea’’