și pleacă,
pleacă de parcă n-aș exista și n-aș fi existat vreodată,

știu, ești puternic, suficient de puternic, ești
făcut pentru acest fel de atingere,
promit să nu te întreb nimic, să nu te bat la cap,
promit să nu fiu cicălitoare; nu voi plânge, țipa, nu voi alerga după tine, nici
nu voi încerca să te trag de mânecă, să te fac să privești înapoi,

Atinge-mă, ca atunci
când iubești pe cineva în secret, ani și ani, visezi și visezi,
visezi, te rogi în taină, să mori împreună cu ea, în cele din urmă, te trezești, înmărmurit în fața ei, te trezești și
aștepți vântul,
vântul să se joace cu frunzele în părul ei iar tu doar să le culegi, blând
să-i atingi bărbia, buzele și după,
după, să pleci, gârbovit
să pleci
fără să spui un cuvânt, țeapăn, ca pietrele
fără să te uiți înapoi,

Atinge-mă, de parcă nu ai idee că sunt aici pe pământ,
fac propriile lucruri și
habar n-am că ești aici pe pământ, faci propriile lucruri,
dar
știm cum este să nu fim atinși, să nu fim strânși în brațe
în timp ce stelele sunt mai aproape decât ochii,
știm, cum poate, curajul, salvează pasărea albă și mierla într-o singură clipire,

Atinge-mă-n ochii tăi,
-n ochii tăi, de parcă ai face dragoste cu mine,
de parcă ai face dragoste cu mine și ne cuprindem atât de tare, atât de tare ne cuprindem de parcă ne urâm, atât de tare, ne
urâm,
ne urâm
ca de moarte,