frunzele leșină și țigara se stinge
ca un joint prost făcut. eram acolo
se punea în pahar o particică din noi.
se șterge.

trecea trenul, cuptorul nu a dat gaz
am rămas noi doi și nu am avut.
poezia a rămas știrbă.
am luat fiecare cîte un dinte să reparăm.

singurătatea trebuie să fie a lui diogene.
nu e ușor să locuiești în butoi.
calofilia uneori exagerează cu poezia.
așa că în loc de dinte, mai bine un cuțit.

o frunză cade. au văzut-o toți. e peste tot.
nu i-a pus nimeni un nume.
cred că este trist în lume.
frunza mea sunt eu și încă nu sunt galben.

anahoret între cuvinte, cu puterea de a învia
unele. dar nu mai pot învia unul. dragoste.
dragoste e o frază atît de lungă încît
durează o viață.

putem toți tace, nu e momentul să vorbim.