poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-17 | |
Așa începe totul pe această lume:
Un dans cu întunericul învolburat în care însuși visul s-a scăldat Din care ai ieșit spre a primi un nume. Dar încă nu exiști. N-ai să exiști pentru un timp, s-a spus. Dar tu nu timpul ești, ci fiecare apus Și fiecare rând, din fiecare carte Un joc și o tristețe, timpul ți le-mparte Iar tu le ții în mână, uitate, sau ascunse Căci, o, din tot copacul, vezi numai niște frunze. Vezi cucii care zbor, vezi în plonjeu comete Rădăcinile dor, dar trunchiurile-s zvelte Ții cerul tot pe umeri și stelele în os Nimeni nu poate a-ți apleca aripele în jos Nici om, nici zeitate. Se pare că nici timpul dar între ochi și pană, tot se va face schimbul Când frunze-ncep să cadă și stele să se stingă Un șarpe îți va spune, cu otravita limbă, că zeii se răzbună, iar lumea se răscoală Că iarna e aproape, poți uita de vară Si penele-ți căzute te cheamă lângă ele Trunchiul cel noduros se-apropie de piele Ai vrea acum să strigi, dar glasul ți se pierde, Tot ce ți-a rămas viu e numai ochiul verde. Un nume ai ajuns, ca un ecou Ce zeii și eroii îi îngână În vremuri te-adâncesti, iar, și din nou Înaintând sfios spre-a somnului fântână.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate