poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-12 | |
Aștept să mor, o ultimă dorință
A celui plin de triste nebunii, Pe țărmul mării fără de credință, Să cad răpus d-eterne inerții. Vreau pescărușii ochii să-mi culeagă, Spre răsărit să-i poarte-n tainic zbor, De-acolo să privesc prin noaptea neagră, Lumina s-o-mpletesc într-un fior. Doar marea să-mi îmbrățișeze trupul, Cu alge, scoici si melci să mă îmbrace, Epave ruginite vor fi scutul Poemelor cu versuri prea sărace. Și-acolo să trăiesc într-o uitare, Printr-un ochean întors privind furtuna, Iar ochii să îmi fie drobi de sare, Plângînd cu-a mării apă-ntotdeauna. Cu buzele pe țărm, simțind nisipul, Înfiorat de-aceeași nebunie, Vor săruta ultima oară timpul, Lăsând pe mal o urmă vineție. Apoi un val uriaș va șterge totul, Nu va rămâne nici măcar o pată, Și nimeni nu va ști ca el, EL, mortul, Nu va pleca din viață niciodată. Pe țărm rămâne tristă, singură, o fată, E viața lui, pe scurt se cheamă ARTĂ.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate