Ca de un dumnezeu bolnav mă sperii
De lumea asta ce sădeşte Răul
Şi când te-nalţi cu rugă cost e hăul
Că s-au zidit de umbre reci imperii.

E-un înger beat de taine, nătărăul
Trecând doar prin o linişte-a părerii
Deasupra de-ale noastre trist materii
Dar în icoană-i vecilor dulăul.

Şi în cuvânt mi-a răsărit amurgul
Precum aÅŸa cum toate vin ÅŸi trec
Spre înserat de timpul vieţii curgu-l.

Mai beau un vin puţin mai demisec
Şi să nu cad mă ţine demiurgul
Că mult lumina-n bezne o înec.