poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-03-20 | |
nu mai e mult și se va întîmpla
primăvara să-și dezarhiveze facerea ei un avertisment cum trimit mafioții costum alb alb cînd te invită la petrecere în contrast perfect cu sîngele și garoafele. și aud și aud auziți și voi cum vine ca un război în toată firea. n-o să-mi fie deloc bine. deloc. cum se lasă dragostea peste oraș ca un gaz toxic, teroarea. cum se lasă noaptea peste clădiri ca un ordin de evacuare peste un lagăr. cum se lasă rece absolut cît un vîrf de ac în centrul de greutate al pieptului. cum se așază palmele mamei pe pieptul meu ca padelele defibrilatorului și deznădejdea în ochii ei. cum se așterne negreala în ochii mei pată de motorină în creștere & știu că o masă imensă de nepăsare apasă apasă în mine o gaură neagră hrănită cu lumina din ochi ei din ochii tăi din ochii tăi din ochii tăi din ochii tăi tainici și tăcuți două pasări nedesenate încă. nu mai e mult. florile vor crește direct în sicriele afumate. cum toți devin o singură fericire egală pentru mine cu singura tristețe posibilă. cum toți oamenii devin un singur om care are deja un cîine & eu nu devin nimic, nimic, nimic. îmi pun atropină în ochi, nu mai e mult. sunt mengele, îngerul. primăvara mi-e pedeapsa. o să ard. o să înfloresc negru. cu degetele mînjite în scrumul meu copiii să-și facă dungi pe față, ca de război.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate