poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-03-05 | |
Vreascuri arse-n drumul epic, versuri
rătăcite între dude albe, profilează printre valuri mersul boabelor de spumă strânse-n salbe. S-a pus curmeziș, de-acum, și cerul, un ecou îndepărtat răzbate din fiorul de-altădat’, stingherul, amețit de visele deșarte. Bolovanii, emisari eroici, stau în drum și vor să-i iei în seamă; nu degeaba îndurat-au, stoici, ploile ce veșnic le iau vamă. Fulgerele despicau tăria și loveau în ei cu bice crunte. Rezistau, simțeau melancolia brazilor semeți din vârf de munte. Dar acum, pierduți de piatra-mamă, cine să-i mai spele de păcate? Cine să-i mai vindece de teamă când lovesc în ei vânturi uscate? Albia de râu, fără-ndoială, i-ar primi cu brațele deschise, nu ar fi în asta nicio fală, doar surghiun vremelnic, pare-mi-se. Că pe-acolo, pe nisipul de-aur, purtătorul viselor din piatră, va călca desculț Al Lumii Faur când va reveni la a Sa Vatră. Până drumul se va-ntoarce-n piatră, până lemnu-n Arborele Vieții, să ferim de lumea egolatră sensul viu, etern, al dimineții!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate