sincer, aşa vreau să trăiesc în lumea aceasta
să-mi privesc iubita adormită în timp ce razele lunii ca o foarfecă
îi îndepărtează părul de pe faţă şi asemenea călăului lui sandburg
să ştiu că nimic nimic nu mi-e greu.

da, exact aşa vreau să trăiesc pe această lume
să-mi privesc iubita zîmbind în somn şi să ştiu că nimic nimic
nu mi-ar fi greu, că pot aduce în visul ei o floare dacă în visul ei
nu-i nici una.

sigur, chiar aşa vreau să trăiesc pe pămîntul acesta
să-mi privesc iubita adormită gemînd uşor şi pieptul tresăltîndu-i
de parcă sute de explozii au loc în lăuntru-i şi eu doar cu palma
dezamorsez, aduc liniştea, somnul ei blînd ca ochii de căprioară
privind în lumina farurilor, apoi păşind în luminiş, fără ezitare.

nici nu încape îndoială, aşa îmi doresc să trăiesc pe acest pămînt
de parcă aş copia lumina din nopţile cu lună plină
s-o aşez pe chipul tău în nopţile fără lună şi aş păstra puţină
iarnă în cutele din palme, în ridurile de pe frunte, o boare
în mîngîierile din nopţile fierbinţi de vară.

sincer, aşa vreau să trăiesc în lumea aceasta
să te privesc în timp ce dormi, dragoste, găsind în sfîrşit
un mod de a scăpa de aici, strîngînd încetişor din degete în timp ce
lumina nemernică a lunii ne înveleşte c-o vrajă de dragoste în timp ce
facem dragoste şi ştim că nimic, nimic nu e greu.