păzea că vin americanii să ne apere...
tehnologia a lovit ca norocu’ chior și acum totul e magic!
mișcăm pixelii pe pereți și ne umflăm în pene că am depășit babuinii
la confecționat cipuri taiwaneze!
spre deosebire de fluturi, zburăm cu reacție și natura
e atât de invidioasă, încât ne lovește cu cancere și
așa ne trebuie, gripă, dacă au mâncat „chinejii” lilieci...

fugiiiți! luuume, ascundeți-vă... suntem asasinați în mod conspirativ
cu vaccinuri și de la a șaptea doză în sus, nu se mai aude
nimic pe la știri, că acum e la modă racheta rusească,
se poartă, mai pe un ochi așa, panica, asortată cu ceasuri Rolex
și mângâiem pe fese haine de firmă, în timp ce molfăim
salamul de cal, pentru că trăsurile ne sunt trase
de-acum înainte, de motoare electrice...

și v-am spus să nu disperați!
viii cu viii și morții mamei lor, cu poșetă Gucci...
suntem fericiți că ne-am ajuns, gata!
păi, avem de toate, învelite în shaorma de pui
de papagal credul, așezat la o nesfârșită
coadă la dopamină...

pe buzele lipsite de cuvânt, sărutul stă să cadă
într-un derizoroiu absolut, cu mentă, suc de cireșe
verzi, acre, amare, gălbenuș de ou și ciocolată
cu silicon și cu vârfurile pantofilor care arată în sus,
spre o filosofie celestă, care face parte dintr-o
operă mută, nescrisă, neimaginată,
care, pur și simplu, ni se întâmplă...

pun pariu că, de data asta, niciunu din ăia
de beleau ochii la umbrele de pe pereții
peșterii lui Platon, nu mai pariază pe Messi,
de când viorile au tăcut și valorile occidentale
au înlocuit timpanul și oboiul...
noroc cu dirijorul chior și distrat, care se-nsoară
cu un portativ gol, pus lângă un Monet,
pe care ni se așează prafu-rile...