începutul a fost bun, apoi am re-deprins durerea
la naşterea mea cuţitul altor vieţi tăiau tăcerea
mă re-năşteam până la durerea care ascute
şi totuşi eram unul dumnezeu
al ălora care vroiau să mă creadă
şi al meu, o! Doamne Sfinte şi al meu

cuţitul începuse să-mi taie minţile în ideea că eram imortal
fals! se moare
şi se moare atât de bine pe viu
că începe să-mi treacă teama
de a mă recruta din fărâme,
re
şi imens
ca o sticlă de rachiu fără fund,
torni degeaba alcool în ea că tot vine moartea
tot
şi destul