poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-20 | |
Cu gura deschisă, lipsit de dinți, Cerul părea că nu așteaptă nimic.
Refuza chiar și cenușa pe care o risipeau stelele ca lumină Și își acoperea privirea din ochi cu tăciune de întuneric. Născut mut, dar nu fără gură, pentru că gura nu este Pentru a vorbi cum ochii nu sunt pentru a privi… Din prima zi, răsărind, i-au murit amintiri, întrebări și tăceri. În vizită îi veneau lumini. La poartă aștepta uterul. Casa tăcea. Din mâini, din semne, din căutări, cuvinte își întindeau aripi Și mureau lovind în piept, unde îi bătea inima, însemnând Căutarea coborârii în somn dintr-un defect. Stătea cu gura căscată Cerul și aștepta nesfârșirea Între gingii și buze, ca într-o mare de țărmuri înnisipate, Purtând arca dumnezeirii printre frunze și umbre, Dorindu-și să fie înghițit de lumea cealaltă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate