Inima-mi era încă întreagă
așa-mi amintesc
când urcam la tine

Inima casei tale ducea
spre-acoperiș
din holul iubirii

Imediat
pe dreapta
bucătăria
pe urmă un prag
și dormitorul
în care-mi cântai
seară de seară
și ne-mperecheam

Am făcut-o
de câteva ori și-n
balconul strâmt de piatră
sub cerul cu pescăruși
în miros de salcâmi

Furtuna totuși
se pregătea
chiar din vina mea
răzbea
dintr-o mică terasă
pe stânga

De-am greșit mult
n-am uitat nimic

De sunt mare laș
pot sta și-n făraș

Sunt un om fals
și-un iubit prost

Templul nostru era
în amurg jad aprins

Noaptea era
un șlefuit
obsidian

Spațiul drag al tău
l-am crezut din păcate
un simplu staul
și-l umpleam de noroi
ca boul
când face urât

Mai apoi
am fugit
să nu mă și-ntorc
dând vina pe tine
inimă frântă de vie
pe roata trupului meu
atunci de efeb