oamenii au învățat de-a lungul timpului cum să nu moară
de ciumă, de lepră, de ftizie, chiar și leucemie, covid
n-au învățat încă să nu moară din prostie
sau dragoste.

ba mai mult, pare mai eroic să mori într-un război
fără cîștigători, pare mai cool să mori într-un jaf armat
într-o luare de ostatici sau dintr-o boală exotică decît
să mori din iubire.

cum spunea un om învățat, ai minte dacă nu ești
pe dragoste, ai viață dacă nu ești pe dragoste
ai parte de sex dacă nu ești pe dragoste și
dacă nu ai dragoste nu ai nimic.

problema e că ai o singură inimă și se bat pe ea
dragoste și durere. iar
dragostea nu învinge niciodată din dragoste.

și știi de ce nu te iubește nimeni?
tocmai pentru că ții neapărat să crezi în dragoste.
să crezi în capuccino, în nori, în bani, în frumusețe
în chirurgie plastică, în orice e posibil, dar nu în dragoste.

cine crede, e mort deja.
pentru că a crede în dragoste e ca o sinucidere cu alcool.
deși pînă și săracii alcoolici au șansa unui ficat nou.
uită dragostea. pînă și rimbaud ți-a spus asta,
fildeșul rămîne.