Umblam prin zodii singur cu-amintitul
Şi-ţi picuram pe zări puţină ceară,
Distanţele-n sicrie stau să ceară
Nadir pe unde ne era zenitul.

Memorii mi se zbat în gânduri iară
Să-mi străjuiască-n unul vremii ritul
Curând egal să-mi fie infinitul
În iarna vieţii, dulce-n Zori să piară.

La geamuri geruri rozei trup îl muşcă
Făcându-l parcă mai diamantin
Privirea morţii dându-l crud de duşcă.

Un strop de gheaţă în pocal cu vin
A zborului grăire îmi împuşcă
Dar de văzduh cu ghearele mă ţin.