poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-04 | |
Uneori îmi asmut demonii împotriva mea
Ei muscă, sfâșie, mai și sugrumă uneori Sugrumă din fașă ceea ce îmi doresc eu iar ei nu vor sa vadă la mine. Mă culc pe o parte, Mă culc uneori pe burtă Și-mi țin brațul sub cap cât să pot primi un sărut, Așa cât să creadă că aș putea sa la fiu drept pradă. Ei însă mă jelesc, Mă jelesc pe sub pervaze Pe la port, pe sub vreun geam de mansardă, Printre celelalte morminte; Morminte unde arareori stăpânii se arată Se preling pe sub acele pahare ciobite la talpă. Bizar Mai joacă uneori la zaruri - Un zar mare, e mare lucru Printre ei, noi Vechi Ei fac cumpărături perfecte, detaliate, necesare Iar eu, Iar ei Parcă ne potcovim reciproc - Cu zale, cu unelte; cu uneltirile ălora din prejur, cu lațul din jurul zborului absent pe care l-am păcălit într-o zi de marți. Măcar dacă ar fi altfel generația următoare… Solzul, mersul, curbura spinării…. Dar Daruri, pleoape livide, mărgele uitate la baie dimineața Diminețile în care eu simt că mă sugrum printre demonii mei Că, doar ei mai aruncă cu pietre în mine Atunci când mă mușcă în joacă, Vrând parcă să pară vreun animal de casă Neveninos, altruist, Puțin neatent la vremea de afară. Iar eu ii ucid… fară să am remușcări În fiecare miercuri și joi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate