poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-03 | |
Prima fântână pe care am săpat-o a rămas fără apă.
Lângă coastele ei de pe care corbii solari desprinseseră Toată carnea, lângă tigva cu a cărei ogive privea cerul, Oglindă uscată, împăienjenită, palimpsest înnisipat, M-am așezat, ca la marginea râului Babilon, Să citesc despre cum ploua cu lacrimi. Stăteam cu spatele spre Răsărit și fața spre Apus Să pot măsura timpul rămas. Și era înnourat. Citeam. Fântâna mută, goală, absentă, Putrezea încet, încet ca uitarea. Eu căutam orizonturi printre rânduri și cădea Insurmontabilă depărtarea peste gard. Dincolo de pagini și de cer nu mai era nimic. Decât o fată, fata mea, ce-și va căuta hanoracul Pe care îl va purta într-o sâmbătă. Fântâna, pe care o voi umple cu pietre și cărămizi, Pentru a nu va mai ști nimeni vreodată de ea, Când voi săpa o altă fântână îmi va rămâne În amintire asemenea picăturii de apă Ce-mi adapă setea de a cunoaște Adâncul dintre cer și stea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate