Cu ochii Laurei, bătând cu lacrimi
Ți-e înflorirea trupului, povară.
De-a uliței, gânsaci și-atâtea `cară
Un braț, la jug, trăgând nisip sau patemi.
Cum de și bivol se mai urcă-n țară
Tu i-ai iubi cojocul, nu mă clatini!
Spre trupul alb, zăpada stă sub datini
Nu precum păturile-întinse-n minte, iară.
De ce nu îți iubești femeia, râzi
Picioarele te-așteaptă-n orice gară
Îți faci de drum, ții pâinea de secară
În coș, de iurtă, unde stai, de gâzi.
Cum nu ai ști mirosul de sacâz
Când stă și plânge-întinsa mea chitară.