este miezul zilei, focul sacru se află în mine,

gândurile emoțiile , amintirile clocotesc încă de la răsărit,

spiritul meu de lumină prepară delicioase rețete cognitive să hrănească divinitatea, așteaptă de la mine un cântec ca desert.

să nu mai plângă cu pământul în brațe, cu lumea tot mai îndepărtată de ea.

o mângâiere tandră am pentru fruntea lui Iisus răstignit din nou pe crucea de gheață. eu nu îl voi lăsa să moară, îi dăruiesc viața mea, îi datorez iubirea și recunoștința pentru că s-a lăsat torturat și pentru păcatele mele. doar El mai poate opri războiul din vecinătate, doar El mai poate împiedica apocalipsa din oameni, doar El mai poate opri plânsul demiurgilor îngenunchiați la picioarele Lui spălate cu mir și agheasmă de mine.

Doamne Iisus Hristos, tu ai lacrimile țesute pe veșmânt, pictate pe sandale, ai în spate istoria însângerată a omenirii.

Doamne tu calci în picioare întunericul din mine tu faci revoluția spirituală în conștiința și sufletul meu, în mentalul colectiv al lumii.

pentru toate astea te iubesc și mă dăruiesc voinței tale îndumnezeite.