baladă pe roata olarului

bunule Dumnezeu Atotcreator,
sunt lutul din mâinile tale
modelează-mă după cum îți este voința,
dar să cânți în timp ce lucrezi cu mine,
să mă faci o ulcică să bei
atunci când ești însetat elixir,
să-mi pictezi pe margini muguri de pin
sa gravezi în centru un câmp ce grâu și maci,
să-mi povestești orice numai să nu taci.
eu am să te ascult, am în structură urechea planetei
ochi de vultur samavolnic împușcat,
plânsul cerului și al tău
nu m-a lăsat să mă împietresc,
sunt moale, blândă, răbdătoare
botează-mă în râul de lumină neprihănită
care a curs neîncetat din soare.
te rog să nu lași zeul războiului
să mă umple cu sânge privește
până și pielea de pe mine plânge,
că au pierit ramuri din arborele vieții.
din când în când să mă umpli cu rouă
de florile de câmp înmiresmată,
să mă ții afara atunci când plouă
apa de ploaie este preacurată,
să mă umpli cu har din magica fântână
unde izvorul vieții are deasupra stele
să mă umpli cu lapte de oaie de la stână
să-i gust aroma plămădită de iarbă.
sacrificiul mieilor a început să mă doară
inocența din lume nu trebuie să mai piară.
la moarte din cioburi să mă refaci
o icoană de lut în infern pentru draci
dar te rog mult, intens, să nu mă cerți
dacă nu-i voi îmbuna cât să-ți fie utili
să nu faci cu ei o lume de inerți.