poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-12-28 | |
Luna bate... luna bate...
raza, umărul răzbate, raza, umăru-mi străbate, de prin ochi, mult adorate! nu te-ai duce, prea departe s-alte poarte... s-alte poarte... ești departe... ...ca și cum ai lua lalele pe din oase, de-ale mele cu privirea, tot în sus... înspre patimi și mai sus... de cu patimi m-am supus. ochii-încercănați, de lacrimi fericire să îmi `sameni. ia, cu mâna, fericire ca safire... de-a `sădire... numai bulbul dorului sta de strajă, norului să mai ningă... să mai ningă... ca și lacrima-n oglindă. ...uită-te nițel, în sus, stau în tindă, zac, în tindă. pe sub cer, rogi cerul, pus, alb zăpezii, cum s-a spus... Stânjenel, la gleznă-mi, sară zâmbetu-mi așază-n scară părăsire, de-a ocară, ca o floare, de-i mai rară... Este rară? sunt mai rară? să surâd, de pot, descos pere coapte stau, pe jos pe din țolul meu întors. (cu icoana, mi-stau, întors.) pe sub lumi, ca inul tors. Și-s lumini, ca inul tors. pere coapte, să îmi fugi să îngălbenească, dulci sânul, iute, nu-l apuci în petale, numai, tinda cum și chipul, în oglinda de la mama Safirinda... pămătuf, în cer, de puf mare-i cerul, ca oglinda spală-se, de-mi știu, zuluf... trandafiri, prin colț, omida primăvara sau oghida... pere dulci, de-ați sta, firida nefirească, printre goluri de-a amoiul, povestiri pe din casă, înțoliri mintea mea, atâtea țoluri perne, pui, tu cerne-le... ”dară, tu, salvează-ți puii de-a tăierii, de-a gutuii...” păsări, stoluri... mi-trec, în stoluri... Pe din țol, pe lângă pături vrăjitoarele-mi mai mături cu cinci ramuri cu mătasă Ca și cum, de pe din casă scoate-ți geana furioasă! mă apasă! te descoasă... pe din casă... dă prin casă... Anul nou să fugă-n pod de la mine-ți dau zăvod nou, aflând, între norod de pe dincoace, de pod... se reped, perechii, rude sunt vecini, sub ramuri ude. Pe din mână, pe din ceapă nu îi spun, (până la apă). căci, în sat, de-am `lunecat... nu îi spun, până în apă, ochi sub ceapă... ochi sub ceapă... glezna mea, cea de harapă de sub boabe, pe la lacrimi inima, și-atâtea patimi numai lacrimi... numai lacrimi. Cumpăna o trag, cu mâna boaba rece-mi umflă vâna pe catrința mea curată zace crucea ferecată neagră, roșie, te `cată! Iar, te cat! Ochii tăi, de ciocolată ochii mei, de ciocolată și cu lacrima-mi scăpată zace floarea sărutată și-n cămeșă, sânul fierbe o porumbă, între verbe sau adverbe, stă de fierbe la fântână, multă pace ceru-n zece se desface stau, cu oase iliace toți, de muți, ca niște struți porumbel, aripa-și face geana mea e prin găoace se desface... trag găleata, mai aproape (cunoscut!) atâtea ape! căci, cu mâinile, prin ape! Atâtea ape... ape-agape... căci, cu ploaia te-am găsit cu sărutul, lângă schit trec măicuțe, de frăguțe de-s grăsuțe îmi sunt maici pe mine, calci ochii-albaștri, ochii verzi niciodată, să nu-i crezi... basme, iute, de-întrevezi... numa-ai mei, căci sunt căprui ca o ghindă `d-amărui... în păduri, sărut să-ți pui. în pădure, să mă bag și cu mâna, osu-mi trag niciodată, nu te mint glezna-mi zace, prin argint. dacă ninge, dacă plouă e zăpadă, pe din două omuleți se nasc, în noi pe la margini de noroi de prea a trecut, cu ploi de-au trecut, care cu boi sau, cu stele, de-au trecut neîncăput. omuleți se nasc, în noi din zăpadă... din zăpadă... fain îi omul de zăpadă (apă-n grăul, de sub ploi.) stau la margine, de stradă să ne vadă maica intră, iute,-n casă de-s urâtă, de-s frumoasă ascund cheia, că-s drăcoasă. pe afară,-s cai de rasă care,-n steaua luminoasă. mânătarcă, lângă casă roșie, alunecoasă de-a mă otrăvire, lasă... căci, eu știu unde sunt hribe zac, amfibe pe la lac și se desfac păduri sau muri. păduri sau muri. căci pădurea mea-i acasă. cu-a balsamuri, pe sub masă. Dă, pisica, ți-mușcă câinii șoricelu-i drag, stăpânii numai rău, de li-i prea gândul gros, ca ugerul prostimii că-ți blesteamă și nu-ți lasă ci, pe-afară, de-a câtimii! ci pe-afară, pe de-a hâtrul nu da mâna cu urâtul. că nu-i animal, urâtul. mâna-mi zace, prin mălai animalului grăsime ”dă-mi mălai, dă-mi mălai...” macin eu, cu mâna-n pai. numai porcu-și umflă râtul sluga dă să-și crească `rață Iancu-n tine nu-și dă față... pe urât nu-l lași, prin casă gâsca, gâza, furioasă da nu-mi pui de preot, lasă... de nu-l dau din curți la `nime căci, nu-mi ține de păcate pe sub candele pătate... Vreau lumină... Mamă, de ești prea netoată cată`, scoate iarba, toată pe din oase-ți stau, în zai de cu teamă, de-s cu lână ca prin floriile din strai de-o săptămână... mă-învelească, ca și-o spână de cu teamă, de-s cu lână îmi iau `pita, de pe masă de-i vecinul, mi-umblă-n casă să te scape de păcate... ”Mărturisitu-te-ai?” jumătate, pentru sine cealaltă rea, jumate anul nou, ne stă prin casă luna-n geamuri se apasă pe din raze, șchioapătă... ochiu-mi, iute, scapătă... de cu buruieni, le lasă. De-avem șoricei, prin casă mamă, Nană, mai ciudoasă nu-l mai prăpădi, drăcoasă... ”lasă șoarecul, lui mâine...” lasă șoarecii, sub masă că-i dau osul meu și pâine (dar pisica, las-o-n casă) (că îl sperie, să iasă...) Gândul meu, ca de argilă... îmi e milă, îmi e milă... Nimeni nu pricepe, cum trupușorul mic, de fum. se-încălzește lângă scrum arde teracota, dum! șoriceii `iasă-n drum... De plecat-au iele, ceară ”Însă, șoricelul `ăsta... e prietenul meu, zic...” Buruienile, pe-afară... și mi-e gata, casa, iarăși e, cu grâu (mi-e învelit) zace staolul zdrobit... căci și caii mă iubesc... iepuri blana își zdrelesc ciurdele îmi stau, în curte și în mine (sigur...) iurte mieii-n strigăt, mă lovesc (înspre fata ce-o iubesc.) că nu i-am lăsat să pască oile, le-am dus la `tească și din oase, numai vin că-s și eu, mioară-i țin. nu se ungă, de cu beznă florile, de pe la gleznă pentru mine, pentru `nime șoareci, brânză sau albine. stau, în mine...zac, prin mine... și de-n noapte s-o-nsera eu, în ziuă, voi striga să îmi vină și un câine căci i-am dat, și lui, de pâine. Unde-s câinii.. unde-s câinii... mijlocul de nucă, pâinii... haina-n dimineți, de dar toarnă-mi vinul, în `păhar doar un singur lucru-mi iese ”lacrima albei mirese” în batistă,-mi pun trecutul mi se zbate-n oase, lutul căci prin oase, numai milă (eu sunt mutul, eu sunt mutul.) animale-s, de argilă. eu le scot, le port, prin grilă pe sub blăni, de vreți prăsilă iarna-i veche și umilă în cojocul, de argilă prea fragilă... prea fragilă... nu le frângeți, că-s fragile! (Zile trec, culori și mile cu zăpadă, măsurată.) glezna mea, înmiresmată ce-i cu stânjenel, lucrată. Luna bate... luna bate... luna capătul (străbate). ...Dar când vine, el, în poartă luna-mi bate și mă iartă și sărutul zace-n gură taină mare, ca de zgură. numai mură... numai mură... căci iubesc și sunt iubită care dulci ne stau, în `pită stele-n `pită, stele-n `pită... și plăcinta sare-n plită. ochi căprui, ca de mireasă lacrima, pe `pept, se lasă el, pe `pept, să dea, în casă... În oglinzi, de-a ascunzire De-a fiire... De-a nuntire Dar nu o găsește-n casă ”A ascuns-o, pe mireasă?” Lacăte ce ceartă-n scrum Ochii ei sunt numai (fum) (Gri și mari, cu gene groasă!) Șoriceii stau, cu ea? Supa-n oale s-a răcit Pe sub fruntea, de sub schit. (Nici eu, ochii, nu îi-i văd!) Lacrimi negre stau s-o coasă Căci e fata lui frumoasă Se îndreaptă, mlădioasă Prea târzie... Prea duioasă... Prea frumoasă... Ce, prin cântece, se coasă... De o scriu, acum chiar eu. Mic luntraș, pe frunte-s, eu. (Sătenilor, de la tata, din sat... (Huseni)) Și lui R. (Născut pe 26 dec.)) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate