... atât cât pot acum,
cât îmi permit anii
toți pe care-i am,
tot ce-mi pot aminti
de-acum 15 ani din vremea aceea,
din cele 46 de luni,
am rămas cu ceva olfactiv,
un miros de țeperig,
de namol desfundat de copitele vitelor,
de ferigă,
de apă rea dintr-un izvor arămiu de lignit,
de pânză de sac,
de scoarță de fag,
într-un dozaj proaspăt
de parfum rece,
e tot ce-mi pot aminti
de când adormeam lipit de spatele ei,
îmi pare că italienii au facut mai demult
un săpun clasic ieftin și bun,
e tot ce-mi pot aminti,
atât cât îmi permit acum cei 42 de ani
din cele 46 de luni.