poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 295 .



Geneză...
poezie [ ]
atipic.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2022-12-10  |     | 



Mai înainte, de lume
Stă un templu de gheață, unde nimeni nu știe...
Acolo, se ascunde totul și nu este nimic, ceva se pune, însă, la stânga
Și este, apoi.
Și atât de multă dezamăgire, în toate
Căci totul se acaparează
Căci data viitoare, va fi probabil numai un suflet bun
Care niciodată nu a pățit nimic
Și nici nu va păți...
Du-te, cât vezi cu ochii, pentru că nu merită să te reîntorci, în captură
Vă spun dumneavoastră
Sau cine știe ce fată urlă, aflând despre adevăruri acaparate
Și atât de multe basme, în lume...
Trec legendele și se acaparează, în 5000 sau 100.000 de ani
Le greblezi...
Dar eu care știu totul și am pături groase, pe mine
Copacul îl strâng, foarte bine, în mine
Cu rădăcinile intrate, prin capilare
Pentru că este un copac ieftin, din 1980
Pun, pe mine, pleduri ieftine și
Niciun licurici să mă știe și nici lămpile
Soarele stă, dar eu sunt sub pături
Și plâng
Niciun fulg de zăpadă să mă ningă, în iarna aceasta
Deși au trecut pe stradelă carele cu boi violet, fornăind cu sânge sub ghiuluri
În nas
Așa că zac, să nu văd cine adună
În început
Cu un grebloi, în care nu încape, toată miriștea nopților, spuie
Dracu, tu să nu-mi iei păturile sau oasele
Dar, din mine nu se acaparează
Stau, sub ditamai `păturoaia, pentru că este foarte mică și caldă
Miroase a oameni
Pentru că pătura e a mea
Greblează, ce vrei
Cerul e foarte lat și necunoscut, și mai ales vast și `nebunos de vast
Dar lasă-mi, o clipă, cărțile, cu ce e prin ele, ca să mi le văd de poate s-au uscat
Ori s-au învechit, mult, prin piept și prin piele
Căci eu trec pe stradelă, când se îngroașă firele de iarbă plesnite
Boul eu sunt și am pielea groasă cu vinișoare plesnite
În rest, numai pături
Mi-e în os și oasele sunt un fel de pături
De oseină și teină, amestecate la vremea ceaiului
Și nu știu de unde a început, de fapt, frigul sau cine l-a pus...
Probabil totul este o mare captură pe latură cosmică și sophia
În general
Pentru nume, sophia
Mi-e frig pentru acela care adună începutul
Și îl lățește
Îl cheamă Alfred
Se ocupă cu grebla, peste ce a rămas... Cine e? Muștar peste
Toți mincinoșii și să vezi cum mă sare în farul oceanelor, ca o focă cu pielea lucioasă
Galaxia Calea lactee nu intră în Ortodoxie, dar merge
Se rotește indiferentă de miliarde de ani
Piticule Alfred
Ce faci, sari pe picioare, ce faci
Greblează, greblează, căci și noi avem Crăciunuri de mare normă
Sunt brazi de milioane de ani, atunci s-au născut
Primele semințe
Are un fel de greblă mare, dar și curajul lui este nebunesc, fiind uriașa normare
Alfred, Mira, Podophianus
Fără să aibă niciun gram de orz sau de vite, ca să își numere.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!