îmi lipsești
și atunci
singurătatea mea
nu poate fi perfectă

*

dimineți reci ca-ntr-o roată experimentală
dansez letargic pe muzica asta ca o tornadă
o hologramă a tot ce aș fi putut să devin
nu-mi mai recunosc chipul
în fereastra înghețată
s-a izbit o pasăre
a murit
e iarnă și tu ești departe
chiar dacă îți simt
forma corpului prin cearșaf
e doar o carcasă
e o boală

*

îmi lipsești și atunci
casa asta parcă devine un stomac uriaș
mă răvășește
mă întoarce pe toate părțile
mereu
împotriva ta

*


îmi lipsești
și atunci
ochii mei onix
degetele mele strâmbe
ca niște rădăcini
răscolind
în locuri uitate


*
îmi lipsești și sper să
m-agăț
de ceva
curând

plutesc într-un ocean plin de deșeuri

*