în crugul amiezii începuse banala călătorie
printre monștrii lui goya
mi-era foarte dor de vremurile de odinioară
schiind pe zăpezi albastre
mai albastre decât leoparzii din basmele coreene
începuseră urletele
o fată stângace
mi-a răspuns la salut
nu știa cine sunt
decât dintr-o călătorie a lui beethoven
din primele pagini închipuite de romain rolland
la rîndu-i grăbită de aritmetica neantului
nu de nefiindu-i
totuși
ar fi vrut să știe mai multe despre mine& despre sinea-i născândă
visasem o realitate cu motociclete negre al căror drum
nu trecea prin dire straits
ci mult prea direct prin fața școlii lui goya
atârnînd pe cerul siberian
un prea mare afiș
văzând printr-o casă
bucatele aduse din siberia pe jos
în loc de încălțări
de bocanci
dintr-o fabrică albastră-arămie
de cărămizi sârbești ungurești & de pe oriunde
înfulecate direct prin acoperiș
un fel dezgropanie a viilor
ritmul vorbirii
singuratecilor oameni obișnuiți
bocitoarelor
omagierii zeului dintr-un totem african
atuncea printre dealuri
peste șesuri
camere de rumeguș
sechele mi-au intrat în mâini de lemn
de foarte multe ori vorbirea îmi e de rumeguș
suntem la 2522 de ani depărtare
de confucius
la 72 de km
de strada tabacului stând de vorbă cu mahomed
noapte de noapte
distrus de d. c.
numai el părea omul care știa
de ce blajul nu se-nnopta cu români
&toate aceste
la școala lui goya au primit furtunoase aplauze
cât pe ce să se topească icebergul care a lovit titanicul