poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-11-18 | |
Oasele nostre
mult umblătoare se cred păsări călătoare. Se duc şi se întorc după Toamnă, nu se mai satură de cer cu lună plină, mireasă portocalie, deopotrivă regină, prinsă-n horă cu stele pe muzici de şoapte, adieri şi stropi. Să tot îngropi şi să dezgropi zvâcniri, priviri, amintiri. Până când, poate vag amuzat, poate doar plictisit, sigur solitar, Meşterul Sticlar, fabulează şi le modelează în clepsidre. Prin care curg, adunate, urzite, răsturnate, asfinţite cupole de lumină violacee, laolaltă cu mozaicuri suspendate, de vânt tremurate. Frunze-aripi, ramuri-stoluri, din verde partizan, galben stăruitor, roşu febril, maroniu târziu şi tot neamul lor cel foşnitor. Ȋnaintăm aşa o vreme, încrezători în clepsidrele noastre luminiscente, până târziu, până la Marginea de întuneric, tăcere şi frig care, într-o bună zi ori într-o noapte bună, le transformă iar în oase umblătoare, gata pregătite de interpretări pe hârtie în Cabinetul de Ortopedie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate