poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-11-08 | |
Credeam că ții cu mine, tată Timp
Și că oricând mă pot baza pe tine Credeam că, precum zeii din Olimp Oricât, și-oricum, și-orice mi se cuvine. Cum de-am ajuns ca să mă pierd acum Pentru că te-ai zgârcit la o secundă De mi-ai fi dat, s-aleg orice alt drum Oricare altul care nu se-nfundă! Decât prin parcuri goale să mă plimb Puteam preface-atât de multe-n bine, Puteam până și lumea să o schimb, Dac-ai fi fost îndurător cu mine! Puteam războiul să-l opresc de-ndat' Și nimeni, inutil, să nu mai moară Dar când m-ai luat în râs, am renunțat Simțind că m-ai trădat a doua oară. De ce am riduri, tată Timp, de ce? De ce un zâmbet mă îmbătrânește, Când palma ta, în loc să mângâie, Mai abitir, pe frunte, mă lovește? De ce să mă forțezi ca să înfrunt Aceste vremuri care nu-s de mine, Când m-ai fi pedepsit cu mult mai crunt Trăind o viață netrăită bine? Eu cine sunt? Și pentru ce mă zbat? Nu are nimeni ce să îmi răspundă, Eu, fiu al unui timp neadecvat, Născut dintr-un minut și o secundă. De ce, o, tată Timp să nu visez Un rai aici, cât timp mai sunt în viață Chiar dacă risc din nou s-agonizez, Și să-mi împroști realitatea-n față? Dar nu sunt precum zeii din Olimp Și n-am la îndemână paradisul, Cine sunt eu, te-ntreb, o, tată Timp? - Tu ești și visătorul, ești și visul!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate