am scris o carte într-o noapte
coperți din vise bine strânse ca un jurnal
autografe de rujuri sfinte pe cămașa
unei îmbrățișări ca un dor de durere
după inocența pierdută pe un grif de chitară
am pierdut notele ce urcau în dezacordul de tăceri
gândul e depărtarea mea de rânduri
și chiar de-ai fi venit te-ai fi plictisit
personajul principal a murit după primul capitol
înmormântat în sunetul cuielor bătute în sicriu
ars îmbrățișând nemișcarea unei amintiri
ascuns sub coroanele de alge vii
păstrând doar golul
apăsarea ce nu se mai încheie cu nici o literă
sfârșitul nu există, doar o copertă
ce nu lasă
să se vadă.