Ca vântul ai intrat pe ușă,
Brusc te-ai oprit la patul meu
Și-ai denumit numele meu
Automat ca o păpușă.

Și-apoi te-ai prăbușit de-a latu-mi
Cu-atâta melodramatism,
Că sta să-și iasă din mutism
Griveiul zugrăvit pe patu-mi.

Plângeai în hohote, și droturi
De somieră te-nsoțeau:
Fracturile-mi se deplasau
Din calmul lor prescris de doctori.

Durerea ta înduioșase
Și trandafirii calcinați,
Și îngerașii aplicați
Pe tuciul sobei ce-nghețase.

Cu-același fast, cu-aceeași tobă,
Puțin în urmă ai plecat,
Și-am stat din nou crucificat
Între-ngerașii de pe sobă.