|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Poem
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nincu Mircea [mircea2005 ]
2022-09-21
| |
Cuvintele prin care îmi rostesc trăirile
mă dor atât de mult încât am obosit
să trăiesc în rostirea lor.
Limba în care îmi rostesc ceea ce trăiesc
îmi este durerea vieții mele.
Nu există o altă limbă în a cărei cuvinte
să simt durerea morții fiind viu.
Mă simt viu cu adevărat
numai în trupul cuvintelor
articulate morții mele.
Limba în care vorbesc
este viața mea care moare.
Este lumina înălțată la rangul de strălucire
care se stinge cuprinsă de întuneric.
 |
|
|
|
