Pe placul tău, privesc pământul,
Cu plămânii și inima alergând.
Capul plecat peste margine de stâncii acuțite,
Peste cuțit din inima ta,
Mă sprijin.

În genunchii cu vopsea roșie,
Ar nisipul din plaja lungă
Din fața mării tale.
Inocent visez iubirea,
În marmură, peste timp și fericire.

Nici tu nu înțelegi, cea din mine,
Cum timpul este un soare.
Ne arde și ne stă în picioare.
Și eu îmi trag trupul cu o mână,
Târând spre lacul de lut,
Viața nebună!