poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-09-16 | |
Tresar tot mai des ca dintr-o mușcătură ce-mi încreastă inima
Și de fiecare dată, când deschid ochii un fior îmi amintește că nu mă regăsesc în nimic Nu mă împotrivesc, pentru că mi se părea mai comod să mă retrag în aceleași șabloane de întuneric care de multă vreme s-au dovedit a fi numai și numai întuneric În fiecare dimineață îmi zâmbesc în oglindă și-mi spun necontenit că trebuie să învăț să plâng și imediat mă făc că zbor și că lupt cu fiecare clipă, cu fiecare părere și moment de panică, cu fiecare nou început dar zborul și lupta, în loc să mi se desprindă în aripi, mi se-ncolăceau împrejur sugrumându-mă Trăiesc, dar viața mi se pare ca o moarte trăită înainte și nu este așa cum am crezut Noaptea, din cauza fricii strâng în brațe suferința ca pe o pernă moale și mă-nvelesc cu întuneric, coborând încet spre ceea ce eram N-am putut înăbuși niciodată susurul remușcărilor ce fisura ca un strigăt, ca un ecou, tăcerea ce devenea albie spre cascadă Fără să știu încotro s-o apuc, curgeam, coborând... cu fiecare clipă, cu fiecare părere și moment de panică, cu fiecare nou început și-n propriul sugrum, am înțeles că zborul înalt este înalt doar atunci când cobor
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate