În lumea stăpânită de seci automate,
Ce-nlocuiesc limbajul cu codul lor binar
Și-ngroapă sub betoane, metal și sticlă toate
Minunile umane, sunt ultimul barbar...
Acolo unde viața e dusă sub asaltul
Armatei de siliciu, în marele oraș,
N-am să mă schimb, chiar dacă nu s-a găsit remediu
La insomnie, într-un nebun sinucigaș;
Acolo unde carnea se-nchină la pătrate
Și toți gândesc în colțuri, iau forma unui cerc;
Și-acolo unde moare în calcule exacte
Și cinice speranța, eu încă mai încerc...
De ordinea nedreaptă-a mașinii nu mă tem,
Căci pot întoarce totul în haos cu-n poem!

29.08-02.09.2022