mă desfrunzesc de gânduri ca arborii toamna
vara și-a făcut bagajele și a plecat
emoții arămii recoltează vremea Doamna
din romantismul sufletului alambicat.

un ultim dans al frunzelor înainte să cadă
privesc cu admirație dar și cu un regret
că timpul se pretează la o mascaradă
și descompune freneziile din arboret.

toamna se strecoară printre cuvinte
litere se colorează-n galben auriu
umplu pagina cu o poveste cuminte
recunoscătoare că mai pot să scriu.

e vremea recoltelor interne și externe
un covor ideatic sufletul meu așterne.