cum te-ai ascunde de aerul
de lumina
de gândul nebun
strecori pașii pe lângă un zid anonim
fără să privești în urmă
și mai ales în urme
știi că iminent va apărea o cotitură
poate fi în sus, în jos
secunda se curbează
reverență celei următoare și
dintr-odată
devii totuna cu zidul
chiar dacă niciun gest al tău n-a contribuit
la facerea lui

în cârca ta se cațără toate fricile
vor să privească dincolo
un fel de aici negat

abia acum din amorțire
măsori neantul și-ai vrea
să fi putut iubi aerul
lumina, pasul tău destinat
unei direcții precise
șovăirile au un preț mai mare decât
orice nesăbuință, orice eroare de calcul

nările tale din cărămidă arsă
nu mai vor nimic
tălpile tale curbate odată cu secunda
odihnesc pe grumazul gestului amânat
și aștepți un dintr-odată care
te refuză

în cârca fricilor se cățăraseră
înainte ca ele să apese umerii tăi
versiuni ale unui aici
și tu ai ales, ce ai ales
inutile remușcări, inutilă blazarea
nu-ți rămâne decât să macini zidul
biata alcătuire a ta
și din pulberea rămasă
mai poți curba lumina oricărui dincolo
poate fi în jos, în sus
în ceilalți încă neiubiți

iar dacă nu ai înțeles nimic din toate astea
dă cu capul în sticla mată a cerului și
încă o dată
până ce