Am început s-aduc flori şi la mormintele vecine,
atât demult te-ai dus devreme;

cu parfumul tău nu mă mai dau, dar îl miros,
e pe terminate, se umple cu ochii.

M-am bărbierit cu lama ta,
pe bărbie a crescut plânsul,
m-am tăiat roşu ca tine şi negru ca mine;

să ştii că sunt cai care vor să-ţi bătucească oasele,
că n-ai gard înalt ca bogaţii,
dar te păzesc şi-i călăresc deodată cu moliile tale,
fluturii, ciorile, cerul, timpurile, noi.

Viermii tăi îmi ciugulesc ridurile
şi paznicul cimitirului mă confundă cu crucea,
eu îl confund cu tine.