nimic nu-i imposibil nimic nu e greu
pentru a-mi urma visul până la stele
și să vreau iubirea să dureze mereu
în lumea mare împânzită cu castele.

m-aș vrea un nufăr pe lacul turcoaz
pe cristaline valuri să plutesc
să nu trebuiască să trec prin necaz
frumusețea în lumină s-o slujesc.

nu las melancolia să mă răscolească
în inimă violina să cânte o baladă
binecuvântată cu zestrea cerească
în deznădejde n-am s-o las să cadă.

mă simt și eu un fel de floare rară
însuflețită an de an de primăvară.