poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-08-21 | |
Sunt fascinat de un cerșetor lunatic
Și disprețuiesc un vânzător de ziare. În fiecare zi îi întâlnesc pe amândoi. Dimineața vânzătorul de ziare mă ocolește. Seara lunaticului îi ofer un bănuț. Vânzătorul de ziare e bonom și așteaptă Lângă semaforul de la intrarea din parc Ca în vârful unei scări care urcă spre cer. Aproape paralitic, ca un avion, înțepenit Își poartă trupul în intersecția de la aeroport Lunaticul căruia îi dărui speranță. De pe chipul lor în fiece zi mă privește Moartea. Moartea în care mor ei visând. La parc așteaptă moartea sfidătoare, invidioasă, Indiferentă, care cred că mă ocolește. La aeroport stă moartea care îmi zâmbește Cu cea mai urâtă grimasă… Și mă înveselește. Moartea din parc, ca un cimitir, nu salută. La aeroport îmi sărută mâna cu care dăruiesc. Undeva, pe chipul ei, există o fericire pe care O pierd dimineața și o descopăr în înserare. Când îmi râde seara după ce ziua apune Plutesc cu aripi de fier spre ziua de mâine. În plutirea aceasta de niciunde răsare O lumină din spate ce aleargă în zare. Mă feresc să o lasă grăbită să treacă. Înainte un perete de granit se ridică În spatele lui frânez instinctiv așteptând Ca o aripă să mă ridic și să văd frumos. Cel care mă omoară e cerșetorul lunatic Mulțumindu-mi că i-am dăruit din mine Lui cum nu altuia, ce nu-l știe, clipa.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate