mult prea multe gânduri reprim
stând aici
în clădirea cu geamuri puține
abia să mă atingă soarele
spf50 pe față să mă protejeze de monitor
de privirea lor când stau cu spatele drept și sunt mândră chiar dacă sunt doar o imigrantă
am păreri glume și sugestii
mult potențial dar zero toleranță la manipulare
deci sunt o țintă
frumoasă atrăgătoare

aproape de 30 și nu am nimic clar schițat pentru viitor
doar forme blurate sunt un arhitect prost când vine vorba de propria persoană
abia mă recunosc
când mă privesc în pozele de pe net
nu coincide nimic cu ce simt cu ce văd
dinăuntru

rămâne doar să las lucrurile să se întâmple
anxietatea să ia forme monstruoase precum
crengile unui copac pe timpul nopții
prin care se vede luna plină și norii negri furioși zgâriind cerul