|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
￭ în tot acest timp fulgere de neon asortate cu vestele reflectorizante pe cerul patriei
￭ Gabriel
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Ecou al meu
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Simion Cozmescu [Ximborg ]
2022-07-31
| |
Întotdeauna mai există
o părere, o umbră, o îndoială.
Vara asta ce se întinde pe rănile șarpelui.
Nălucă aburind oglinzi -
palate ale neadormiților regi
răsunând în închipuiri și peregrinări
de aripă, frică și condei.
Vom mai trăi, vom respira încă o toamnă.
Pasărea va mai bate cu
ciocul în gonguri de mătase.
Dar, cândva, voi trece singur
din această iubire albă,
cu linii zvelte și capitole nescrise,
într-o improbabilă iarnă,
cu ninsori consemnate la cer.
Tu, un răstimp, rămâi.
Vei fi
ecoul meu.
31.07.2022
 |
|
|
|
