poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-07-17 | | am iubit mereu marea și cerul și modul acela suspect în care fluturii se așezau pe umărul meu stâng și colorau aerul, dar nu am avut cui să-i cânt sau să-i dau un sărut, o îmbrățișare care să-mi țină ziua întinsă. nu am avut cu cine să vorbesc despre orice, cu tristețe senină. cândva dragostea era casa mea, muzica ei era o pasăre de foc în lumina verii... acum dragostea a murit, de parcă ar fi fost doar o poveste cu o metaforă frumoasă pe frunte, ecoul o repetă: dragostea a murit! o durere adâncă îmi lasă lacrimi în ochi. viața mea a fost mereu o poveste lungă, cu hărți și lecții învățate în zgomotul trenurilor. amintirea merge cu pașii ei de copil, intră în intunericul dens al viselor, dar eu nu am cui să-i recit un vers sau să-i dau un sărut de pomană, cu cine să vorbesc despre orice cu tristețe senină, iar timpul trece mai departe, așa cum merg trenurile pe șinele lustruite, fluturii de pe umărul meu trec și ei, lăsând o urmă colorată și vie în aerul stătut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate